Sigur că unii cârtitori ar spune că Secuimea e tot un fel de străinătate, ceea ce e „de bine" deoarece este nevoie de cerbicia şi puterea de muncă deja proverbială a artiştilor maghiari pentru a face cu bani puţini, într-un târg de provincie, un eveniment teatral de o atât de mare amploare. „Părintele" Bienalei Reflex ­este directorul Teatrului „Tamasi Aron" din Sfântu Gheorghe, regizorul Laszlo Bocsardi, care a fost responsabil şi cu selecţia spectacolelor invitate.

Primul care a făcut senzaţie a fost Marcel Iureş, cu one-man show-ul lui fabulos, intitulat „Absolut!", nu pentru că ar fi o reclamă la vodcă, ci pentru că personajul său, Ivan Turbincă, o cătană cam din topor, dar cu sufletul bun ca pâinea caldă, avea ca răspuns la toate provocările vieţii un singur cuvânt: „Absolut!". Şi cum să nu fie totul la modul „absolut" când partenerii lui de conversaţie sunt Moartea, o apariţie lungă şi slăbănoagă de care la un moment dat aproape că ţi se face milă, Sfântu Petru, un evreu bătrân şi fricos şi de umbra lui, care vorbeşte cu „acşient moldovinesc" de parcă s-ar fi născut prin părţile „Făltişeniului", şi ultimul, dar nu şi cel din urmă, Bunul Dumnezeu.

Marcel Iureş reuşeşte să fie 5 în 1, el creând cu o mobilitate artistică şi cu un chef de joacă de neimaginat, toate personajele mai sus menţionate plus încă unul, Povestitorul boschetar care între două lălăieli şi melodii interpretate la muzicuţă, îşi găseşte timp să-şi încălzească pe un reşou o conservă cu fasole, mâncare soldăţească, şi să spună publicului povestea lui Ivan Turbină, aşa cum a scris-o Nică a lu Ştefan a Petrei din Humuleşti. Un recital de zile mari, care, nu ştiu prin ce minune, a scăpat juriului de selecţie la UNITER. Păcat.

După „desfrâul" teatral al lui Ivan Turbincă, se impunea şi un moment de întoarcere la cele sfinte, deşi, ca să fim sinceri, Ivan nu se îndepărtase niciodată