Prin tot acest articol nu vreau sa spun ca e cu neputinta pentru un autor roman sa reuseasca in lume, ci doar ca e cu mult mai greu decat (...) pentru un maghiar As vrea sa insir aici cateva dintre motivele obiective pentru care un scriitor roman va reusi doar cu mare greutate sa devina cunoscut in lume. Nu vreau sa spun in acest articol ca un autor roman trebuie neaparat sa lupte ca sa ajunga cunoscut. Fiecare poate face ce-i place: poate prefera sa fie citit doar de romani, de exemplu. Dar daca se-ntampla ca vreunul sa fie mai ambitios, ar trebui sa stie cateva lucruri concrete. Multe dintre ele le cunosc din experienta. Mi s-au tradus pana-n prezent multe carti, unele la edituri importante, si totusi nu ma pot lauda ca am devenit cunoscut cu adevarat in lume. Dar macar am ajuns sa stiu si (cam) de ce sansele mele sunt cu mult mai mici decat ale altor autori, lasand la o parte valoarea sau lipsa de valoare a scrisului meu. Stiu acum ca, la aceeasi valoare in absolut - daca exista asa ceva - , un scriitor roman va porni din start cu o serie de handicapuri fata de unul britanic, sa zicem, si nu va ajunge niciodata, decat printr-o extrem de norocoasa imprejurare, la fel de departe ca el.
Este mai intai limba. Dincolo de faptul ca e o limba de circulatie redusa si ca e nevoie de intermedierea unui traducator, limba romana este extrem de acaparanta. Mai toti prozatorii nostri sunt de fapt poeti, exploratori ai splendorilor limbii noastre si, mai mult, ai unor teme si subiecte foarte ingust romanesti. Traduse, chiar si foarte bine, paginile lor se vestejesc. Sunt de altfel sanse mici sa gasesti un bun traducator: avem doar doi-trei chiar si pentru marile limbi de circulatie.
Sunt apoi institutiile romanesti care-ar trebui, prin lege sau prin obligatii de breasla, sa "pompeze" cultura romana in lume. De 100 de ani, ele n-au facut insa fie nimic, fie au fa
