Omul potrivit, la locul potrivit e foarte greu, dacă nu chiar imposibil de găsit la conducerea majorităţii instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale. Paradoxal, deşi stârneşte critici acide, istoria se repetă cu o discreţie suspectă la fiecare schimbare în cele mai înalte funcţii din aceste instituţii: în locul unui nepriceput e pus un altul.
La prima vedere, aproape toate organizaţiile internaţionale cele mai importante duc lipsă de conducători competenţi, cu iniţiativă, abili şi carismatici, cu calităţi de lideri. Cei promovaţi în cele mai importante funcţii de conducere sunt mai degrabă nişte birocraţi neinspiraţi, mediocri, care nu-şi dau seama de importanţa misiunii şi a statutului lor.
Atenţie însă, aparenţele înşală! Ei nu sunt puşi acolo întâmplător. În cele mai multe cazuri, numirea lor în posturile-cheie este opera extrem de rafinată a unor şefi de stat şi de guvern, a unor grupuri politice, care preferă să numească figuri obscure în posturi atât de importante, transformându-le cu uşurinţă în "pionii", în spatele cărora se desfăşoară nestingherite adevăratele jocuri ale celor cu adevărat puternici. La această concluzie au ajuns analiştii politici germani, care au făcut o radiografie surprinzătoare a politicii din spatele politicii, dezvăluind principiile după care aceasta funcţionează.
CRITERIUL OBSCURITĂŢII
Pionii postaţi în funcţii de conducere sunt produsele unui mod de gândire "proporţional", afirmă analiştii germani, citaţi de Der Spiegel. Selecţia lor are la bază principiul mediocrităţii. Tocmai pe această "slăbiciune" mizează cei care îi aleg şi care cunosc foarte bine potenţialul respectivei funcţii. Cu cât dezechilibrul dintre standarde şi posibilităţi într-o funcţie de conducere este mai mare, cu atât mai uşor poate fi manipulat titularului ei. Dintre toate "calităţile" pe care trebuie să le înde