Intrebarii daca Romania era pregatita in 2007 sa adere la UE sau daca Bruxellesul era, la randul sau, indeajuns de pregatit pentru aceasta este dificil sa i se dea un raspuns, in conditiile in care Romania este un puzzle format din poveri istorice, o prapastie intre oras si provincie si promisiuni pentru viitor, scrie ziarul elvetian Neue Zurcher Zeitung, citat de Agerpres.
La intrarea intr-o librarie bucuresteana statea la loc cu maxima vizibilitate un album foto cu imagini de o frumusete seducatoare, reprezentand peisaje virgine, ceruri largi, sate pitoresti, cu capite de fan fumegand pe pajisti in soarele bland al toamnei sau piscuri inzapezite ale Carpatilor, deasupra unor paduri adanci. Ceea ce pare un taram de vis, o invitatie la drumetie, reprezinta insa pentru o grupa de cercetatori de la Institutul Roman pentru Inovatie si Proiecte de Dezvoltare mai degraba un cosmar, o imagine care, desi pitoreasca, contureaza o tara ramasa blocata intr-o traditie arhaic-taraneasca.
De o mie de ani, Romania incearca sa franga sistemul sau social si economic predominant rural, spune un raport al institutului, publicat in 2008 si care indica poverile tarii pe drumul catre UE. Pentru dezvoltarea ulterioara exista doua scenarii posibile. Ori se ramane la nivelul cimentarii imaginii unui stat de tarani cu identitate neclara, cu o contributie modesta la progresul UE ori se iau in sfarsit in serios obligatiile si datoriile care decurg din statutul de membru al UE si se porneste pe calea unei formari profesionale durabile si a responsabilitatii politice si se pune accentul pe un model societar bazat pe cercetare, inalta tehnologie si cultura. Pentru aceasta este insa nevoie de o schimbare de mentalitate, iar asta rapid, pentru ca restul Europei nu va sta sa astepte dupa Romania.
In Romania exista exemple nu doar pentru persistenta intr-o traditie