În perioada 14-18 mai 1968, Nicolae Ceauşescu a trăit primul mare triumf. Vizita generalului Charles de Gaulle însemna debutul întâlnirilor sale cu mari personalităţi. De Gaulle l-a decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie a statului francez.
Pentru de Gaulle a fost ultima călătorie de purtător al simbolurilor Franţei. Studenţii baricadeseră Cartierul Latin iar contestaţiile tinerei generaţii răbufniseră în marile citadele universitare.
Ziarele româneşti, în schimb, anunţau, în ajunul vizitei lui de Gaulle, o nouă manifestare a grijii partidului faţă de tânăra generaţie: legiferarea învăţământului general obligatoriu de zece ani.
Independenţă în Europa
În pregătirile vizitei, de Gaulle şi-a exprimat ambasadorului român intenţia de-a aborda public temele respectării independenţei în relaţiile interstatale şi „necesitatea dezvoltării cooperării internaţionale ca alternativă la soluţia blocurilor militare”.
L-a asigurat pe emisarul gazdelor că, în convorbiri şi discursuri, nu se va amesteca în treburile interne ale gazdelor.
Cu doi ani mai înainte, preşedintele Franţei făcuse o vizită la Moscova, iar în toamna lui 1967 o călătorie în Polonia. În discursul ţinut la Varşovia, s-a declarat potrivnic al confruntării celor două mari blocuri militare care scindau planeta.
De la Atlantic până în Urali să fie promovată o politică de destindere, înţelegere şi cooperare, a fost apelul lui. În replică însă, Gomulka a vorbit despre beneficiile aduse Poloniei de alianţa şi prietenia cu URSS şi RDG. Aşadar, de Gaulle încerca şi la Bucureşti să găsească un partener în blocul estic pentru o politică de independenţă a ţărilor distanţate de blocurile militare. Şi, după cum dovedeşte stenograma convorbirii cu Ceauşescu din 14 mai 1968, la Bucureşti n-a primit un răspuns mult deosebit celui din Varşovia…
Contr
