Intrucat o publicatie de cultura care incheie anul, anotimpul, stagiunea s.a.m.d. fara sa fi facut un bilant, sa fi alcatuit un clasament, sa fi propus un top (vorba englezeasca insemnand pe Dambovita nu, ca pe Tamisa, varf - ori, ma rog, zona superioara -, ci tot clasament, dar mai cu glant) nu este luata in serios nici macar de propriii ei colaboratori, se supune si Scena acestei mode si incearca, prin articolul de fata si prin cele ce-l incadreaza, sa le ofere cititorilor, fie si cu intarziere, o priveliste sintetica a anului 2006 pe scenele romanesti.
Nu insa producand liste de nume si titluri (rezervam acestei distractii lunile "moarte" de vara), ci abordand, din felurite unghiuri, realitatea unui interval de timp pe care il vor conspecta in scurta vreme, la randul lor, mai intai nominalizarile la Premiile UNITER si apoi distinctiile propriu-zise. Un interval de timp generic (anul calendaristic) ce tinde sa-l inlocuiasca treptat pe acela specific (anul teatral, adica stagiunea) nu doar sub reflectoarele Galei, ci si in agendele beneficiarilor ei - actori, regizori, scenografi, critici. Dar, desigur, nu asta e problema.
Problema, asa cum o vad eu judecand dupa spectacolele pe care le-am vazut, este aceea ca anul 2006 a trecut fara sa lase in amintire urme durabile, impresii, cum se zice, de nesters, care sa garanteze ca, peste douazeci de ierni, la un pahar de vorba intre amicii teatrali, cineva ar putea sa exclame: "Mai tii minte scena aia splendida din spectacolul lui X cu Igrec? Asta a fost in anul cand si Z a facut minunea aia de V si W! Ca sa nu mai vorbim de K si nebunia lui de Nnn..." Exista, in schimb, posibilitatea ca dialogul sa sune cam asa: "Cand a facut Serban tambalaul ala prin ziare cu spectacolul de la... ala, domnule, ah, cum se numea piesa...?" "Nu stiu, mai spune-mi niste spectacole din vremea aia." "Pai... cam atunci cand a v