În această săptămână reprezentanții statelor membre UE vor dezbate noua legislație privind emisiile de noxe provenite de la autovehicule, iar discuțiile se anunță aprinse. Unii susțin standarde mai ambițioase în timp ce alții încearcă să limiteze impactul reglementărilor asupra producătorilor de vehicule de dimensiuni mari.

Parlamentul European dezbate în aceste zile propunerea Comisiei Europene (CE) de a pune în aplicare la niveul întregului continent a unor standarde de emisii mai drastice decât cele de până acum. Din nefericire, adoptarea noii legislații va fi extrem de dificilă având în vedere cele două tabere distincte care deja își fac cunoscute punctele de vedere. Există parlamentari care au anunțat depunerea unor amendamente menite să modifice radical țintele de emisii stabilite de CE sau suistemul de clacul al acestora.

Astfel, în timp ce reprezentanții Irlandei, stat care deține acum președinția UE, consideră că nivelul emisiilor acceptate trebuie ajustat în jos, germanii sunt de părere că ținta de emisii de 95 gr.CO2 / km este ambițioasă și trebuie luată în considerare doar ca o medie a întregului parc vândut anual de un producător. Thomas Ulmer, parlamentar german creștin-democrat a depus un raport în care susține că „având în vedere că vehiculele mari sunt cele care joacă rolul de pionier în domeniul tehnologiei auto trebuie propus un sistem realist de stimulente care să promoveze dezvoltarea și utilizarea de noi și ecologice concepte de propulsie”. Interesant este că și grupul german Daimler a anunțat că un sistem de „supercredite” ar fi extrem de util. Acesta presupune însă ca unii producători de vehicule mari și grele să poată asambla în continuare astfel de mașini fără a fi penalizați, cu condiția să contrabalanseze emisiile mari ale acestora prin punerea pe piață a unor vehicule mici, puțin poluante și cu tehnologie de ultimă oră, c