În fiecare weekend, Centrul Istoric al Bucureştiului pulsează pe ritmuri de muzică alertă. Petrec tinerii, petrec şi cei mai copţi, deci mai chibzuiţi, petrec de parcă n-ar mai există ziua de mâine! Totuşi, cine sunt şi ce vor aceşti oameni care nu se mai uită la ceas de la ora 23.00?

2012, Bucureşti: plagiat, vila Dante, referendum. Şi freamătul de fundal al televiziunilor. Acestea s-ar părea că sunt singurele lucruri care mai contează astăzi. Când se stinge lumina însă, România se schimbă la faţă radical - în cluburile din Centrul Istoric al Capitalei sunt atâţia români care, pur şi simplu, vara nu dorm. Nu au somn. Aceasta este cealaltă realitate a României, cea mai puţin încrâncenată, mai destinsă şi mai frivolă.

Iar aici oamenii nu cred în revoluţiile de stradă, arareori acordă importanţă vocii poporului şi admit cu fermitate că DJ-ul, singurul „preşedinte" ales de ei, nu poate fi demis prin referendum. Şi, de cele mai multe ori, nu contează nimic mai mult decât solistul unei melodii ori decât privirea indulgentă a vreunei fete. Pentru tinerii din Centrul Istoric al Bucureştiului, nu pe stradă sunt revoluţiile acestei veri. S-au mutat în pahar, iar acolo sunt acceptate adesea toate luările de poziţie.

Fetele atrăgătoare şi băieţii-bărbaţi

În cluburile bucureştene, seara începe aproape ritualic, mult după ce soarele apune: se înşiră pahare mici pe baruri, în jurul lor se strâng fete surâzând larg, iar băieţii le privesc reţinut cum îşi lasă lasciv capul pe spate, savurând băuturile şi cum se schimonosesc apoi, aparent nemulţumite. Se strâmbă, nu le place, dar beau. Şi-apoi ţipă din toţi rărunchii, căci începe seara! Nu le e ruşine, de ce să le fie?, nu de-aia se stinge lumina în cluburi?, cum spunea ieromonahul basarabean Savatie Baştovoi. E misterul acesta care le face pe fete atrăgătoare şi pe băieţi - bărbaţi.

@N_P