Shrek al treilea are, fata de Shrek, dezavantajul tuturor continuarilor fata de primul film din serie: lipsa surprizei uriase care a facut din inaugurarea aventurilor capcaunului verde un succes urias de box office (dar si de critica) in 2001. Atunci, Shrek a primit Oscarul pentru cel mai bun film de animatie si o nominalizare pentru scenariu, iar criticii au scris ca e "minunat, fabulos, fara precedent". Pe de alta parte, ar fi nedrept sa spunem ca Shrek a imbatranit sau a obosit doar pentru ca am ajuns sa-l cunoastem foarte bine. Ca in cazul tuturor francizelor banoase cultivate la Hollywood (in special in ultimii ani), producatorii mizeaza pe atasamentul deja existent al publicului fata de eroi, pe care-i asteapta nerabdator cu aventuri noi in stil vechi. Numai ca ecuatia reusitei sta in stiinta regizorului si a scenaristului de a tine in echilibru anticiparea cu surpriza. Din acest punct de vedere, Shrek, ajuns la dilema acceptarii coroanei regale, sta considerabil mai bine decat "colegii" lui de sequel-uri. In timp ce Spiderman a ajuns la ridicolul absolut, gasca lui Danny Ocean e expirata, iar piratii caraibeni fac cam multa galagie - chiar (de) la capatul lumii -, Shrek beneficiaza de aceiasi prieteni irezistibili si de aceeasi charisma. Iar scenaristii injecteaza cu energie, cu personaje grozave si cu gaguri inteligente noua poveste, in care capcaunul verde da regatul lui pentru o mlastina. In plus, ideea de a-i reuni intr-un grup rebel pe "raii" tuturor povestilor - vrajitoarea cea rea, sora cea urata, copacii marginalizati, Hook, condusi de un Fat-Frumos vanitos si avid de putere -, care pornesc calare pe maturi sa destabilizeze tinutul Far Far Away si a-i pune sa se lupte cu Fiona si aliatele ei, Alba-ca-Zapada, Cenusareasa, Frumoasa din Padurea Adormita si Rapunzel, functioneaza excelent. Iar dincolo de vitalitatea povestii in sine, care are si suspan