FITPT este un exemplu de profesionalism, de gândire strategică (contactele şi invitaţiile se stabilesc cu aproape un an înainte) şi de discernământ în selecţia invitaţilor, ce face ca festivalul să rămână la un înalt nivel valoric, an de an. Am putea spune, de asemenea, că acest eveniment e un adevărat model în privinţa cheltuirii cu folos a banilor publici alocaţi într-un buget meschin, dar dublaţi de obţinere de finanţări din surse alternative şi reprezintă unul din exemplele de succes pentru sporirea vizibilităţii internaţionale a Iaşului.
Scriam, în urma cu cinci ani, că spectacolul inaugural al Festivalului Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT) iniţiat de echipa Teatrului ”Luceafărul” din Iaşi a fost bisat, jucându-se de două ori, ceea ce a constituit, se pare, un botez mai mult decât sugestiv. Iată un pasaj din acel articol introductiv, care poate fi citit fără probleme şi azi:
”Afluenţa de public, nerăbdarea copiilor, impacienţa părinţilor şi dorinţa multor ieşeni de a participa la un eveniment a adus o mare de oameni la Teatrul „Luceafărul”, oameni care nu au plecat din faţa casei de bilete până când nu au primit asigurări că vor vedea cu toţii spectacolul chiar dacă locurile din sală erau insuficiente. Aşa că actorii au acceptat să joace, cu o foarte scurtă pauză, două spectacole, unul după celălalt. Este în sine un semn că ieşenii duc dorul scenei şi că manifestarea e mai mult decât binevenită. Iubitorii de cultură ştiu că festivalurile nu prea au fost posibile în urbea noastră în lipsa unor susţineri financiare adecvate. După o tristă tradiţie, ideile lansate la Iaşi, cum a fost cazul fabulosului Festival Internaţional de Dans Contemporan „EuroDans” - iniţiat şi organizat eroic de regretatul coregraf Dan Brezuleanu -, care a adus, în anii 90, pe scenele ieşene mari trupe europene sau a lansat tineri deveniţi azi celebri (Răz
