Ramon Calderon a fost forţat să demisioneze de la Real Madrid după o campanie dusă timp de 4 zile de Marca, ziarul cel mai citit din Spania

Ştirea seacă, ştirea care a făcut rapid înconjurul lumii, sună astfel: Ramon Calderon şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte la Real Madrid. De fapt, e ceea ce contează. Pînă în vară, fotoliul numărul unu va fi ocupat de un interimar, Vicente Boluda, vicepreşedintele lui Calderon, a cărui misiune e să ducă la bun sfîrşit un sezon plin de convulsii şi să organizeze noi alegeri. În vara aceasta sau în vara viitoare.

În spatele acestei demisii stă însă o poveste uluitoare. Un Watergate fotbalistic la nivelul cel mai înalt al acestui sport, căci Real Madrid reprezintă încă brandul numărul unu în fotbalul mondial. Ramon Calderon a fost nevoit să plece în urma unei anchete extrem de bine proporţionate şi documentate pe care cotidianul Marca a oferit-o publicului său pe parcursul a trei zile incendiare. Păstrînd proporţiile, Juan Ignacio Gallardo şi Miguel Serrano reprezintă acum pentru Calderon ceea ce, la începutul anilor 70, au reprezentat Carl Bernstein şi Bob Woodward pentru preşedintele american Richard Nixon. Este şi acest caz Calderon încă o victorie a presei de investigaţie. Iată în cele ce urmează o cronologie a scenariului care a dus la demisia celui mai important preşedinte de club din lume.

Prolog: 26 decembrie

În a doua zi de Crăciun, Marca îi strică Sărbătorile lui Ramon Calderon oferind în exclusivitate informaţia că Real Madrid nu poate înscrie pentru Liga Campionilor decît unul dintre cei doi proaspăt transferaţi, Huntelaar şi Lassana Diarra, întrucît ambii jucaseră în Cupa UEFA. Ridicolul este evident, întrucît nimeni de la Real Madrid nu ştia de această prevedere din regulamentul UEFA.

Scena 1: 13 ianuarie

Marca iese pe prima pagină cu episodul unu al scandalului: Calderon a f