Horia-Roman Patapievici: „Înainte de 1989, politizarea vieţii era extremă: acaparase totul”. Sursa: Codrin Prisecaru

Asta ne îmbolnăvea, ne deforma, ne mutila. Pe unii îi ucidea. Ideologizarea otrăvise totul. După 1989, marea revelaţie, pentru toţi, a fost libertatea. Odată cu libertatea, a venit şi posibilitatea de a avea un spaţiu public, deschis tuturor. Până atunci, singurul spaţiu public fusese al Partidului, iar acel spaţiu public era o temniţă şi un instrument de ideologizare.

Societatea civilă s-a construit cu dificultate, împotriva instituţiilor, care erau controlate de regimul politic, şi prin articularea opoziţiei faţă de puterea politică. Mijlocul prin care societatea şi presa şi-au câştigat dreptul de a avea un loc în spaţiul public a fost dezbaterea politică.

Prin dezbatere politică au fost politicienii aduşi în faţa cetăţenilor, prin dezbatere politică au ajuns temele importante pentru societate pe agenda politicienilor, prin dezbatere politică s-a creat, în doar câţiva ani după 1989 şi în ciuda controlului politic al regimului Iliescu asupra resurselor de tot soiul, o transparenţă relativă a deciziei politice.

Lumea politică a fost controlată (cât s-a putut) prin aducerea politicii, din culise, în dezbaterea publică. Democratizarea s-a făcut prin crearea şi cucerirea de către societatea civilă a spaţiului public. Eroina acestui proces a fost presa independentă, care în mai puţin de un deceniu a reuşit să elimine din competiţie (în ciuda enormei diferenţe de resurse) toată presa regimului.

În 1990, practic toată presa era controlată de regimul politic; în 2000, aproape nu mai exista presă de partid. În concluzie: dacă politizarea a fost instrumentul de spălare pe creier a socie tăţii înainte de 1989, dezbaterea politică a fost, în anii de după ’89, instrumentul prin care societatea s-a ema