In discutia pe tema Rompetrol (dar si acum ceva vreme pe tema CFR sau CEC), multi cititori au afirmat ca astfel de intreprinderi mari sunt strategice pentru Romania si, ca atare, statul ar trebui sa se opuna vanzarii lor unor straini.
Cred ca strategic pentro o tara este modul in care isi foloseste resursele, fie ca este vorba de rezervele minerale, de resurse umane (a propos, ce mai face raportul Miclea?), de frumusetea Romaniei. Desigur, rezerve strategice de cereale sau de apa sau de combustibil sau intretinerea infrastructorii sunt toate parti ale bunei guvernari.
Insa este o intreprindere care are doua rafinarii si cateva sute de statii de benzina pe teritoriul Romaniei o intreprindere strategica? Eu cred ca nu. Un investitor care are 2 miliarde de dolari in buzunar poate construi o asemena intreprindere de la zero. Numai ca are nevoie de timp: sa angajeze oameni competenti, sa obtina autorizatii, sa puna niste rotite in miscare. Iar toate astea inseamna timp, resurse, competente.
Am intrat in UE in 2007, dar stim ce inseamna asta cu adevarat? UE este atat un proiect politic cat, mai ales, unul economic care se bazeaza pe principii. Cateva dintre aceste principii sunt libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor, a fortei de munca si concurenta. Iar aceste principii au facut din extinderea UE un succes.
Si am vazut cu totii impactul perspectivei intrarii in UE asupra economiei romanesti.
Peste 1 milion de romani lucreaza in Vest, multi dintre ei in tari cu somaj considerat ridicat insa acesti romani si-au gasit de lucru. In Romania nivelul investitiilor straine a crescut de la an la an iar comertul exterior, atat importuri cat si exporturi cresc mai repede decat cresterea economica. Deschiderea economica, reforma si concurenta au facut ca inflatia sa scada pana sun 4%.
Toate astea au insem
