Când "bărbăţeii de elită" devin însă sfătuitorii preşedintelui Băsescu, amintita bibliotecă fără viaţă se întâlneşte cu viaţa (trăită pe puntea vaporului) fără bibliotecă

Sub titlul "Bărbăţeii de elită" scriam recent despre specia de intelectuali netrăiţi, oameni cu biblioteci devorate, dar lipsiţi de un peisaj experimental propriu suficient de bun spre a dobândi, din cele două direcţii, atributele înţelepciunii: generozitate şi o reală axiologie a implicării.

Aşa stând lucrurile, riscul acestor intelectuali mortificaţi este acela de a vieţui, paradoxal, numai înăuntrul zicalei nemţeşti "Der Bauer iđt nur was er weiss" (Ţăranul mănâncă numai ce cunoaşte). Câtă vreme aceştia nu părăsesc scăunelul de lectură, starea lor are o anume inocenţă, iar întâlnirea cu ei poate părea pitorească. Când "bărbăţeii de elită" devin însă sfătuitorii preşedintelui Băsescu, amintita bibliotecă fără viaţă se întâlneşte cu viaţa (trăită pe puntea vaporului) fără bibliotecă. Întrucât şi individul fără bibliotecă mănâncă numai ceea ce cunoaşte, "felurile" monotone şi limitate consumate de simbionţii tandemului devin meniul obligatoriu al naţiunii. Iar durabila armonie de cuplu se naşte dintr-o admiraţie reciprocă şi frustrantă. A unuia pentru debilul intelectual aliat, a celuilalt pentru bărbatul cu pumn de fier.

Dacă, în urmă cu ceva vreme, tentativa prezentării la Palatul Cotroceni a unui proiect ecologic de anvergură naţională nu s-ar fi izbit de zidul consilierilor prezidenţiali, aceste rânduri nu ar fi fost scrise. Cum însă faptul s-a întîmplat, iar argumentul refuzului a fost că preşedintele ţării are sfătuitori informaţi (fiind amintiţi Traian Ungureanu şi Horia-Roman Patapievici), subsemnatul - ca iniţiator al proiectului - sunt dator cu aceste rânduri. Asta cu atât mai mult cu cât la vremea când Traian Ungureanu fusese exclus de la postul de