Ultima lună din an, ultima gură de aer înainte de a ne îneca în oceanul scumpirilor generate de o viziune politică şi economică total greşită a socialiştilor premierului Ponta. Cum s-a ajuns aici după 24 de ani de libertate? La sfârşitul lui ‘89 s-au instalat la putere Iliescu, Brucan şi Bârlădeanu. Au păstrat întreg aparatul de stat comunist sub acoperirea unui brand nou. Şi atunci, ca şi acum, foştii tovarăşi erau interesaţi numai de voturile celor uşor de manipulat. Restul pentru ei nu conta nici atunci. De altfel, nu contează nici acum.
Votanţii credincioşi ai “Socialimului Victorios” nu s-au schimbat cu nimic în toţi aceşti ani de frământări, realizări şi dezamăgiri. Mulţi dintre ei, muritori de foame, încă se consideră “Clasa muncitoare - Forţa politică conducătoare”. Fiind incapabili să vadă realitatea vieţii lor mizere, îi idolatrizează pe Iliescu şi Ponta. Ar suporta orice din partea lor şi, oricum, tot ce fac asemenea personaje politice li se pare “corect, cinstit şi bine pentru ţară”. Aceşti oameni, împreună cu copii şi nepoţii lor cocalari, îşi aduc aminte, cu nostalgie, despre “ce biiine era pe vremea lui Ceauşescu”. Uită să-şi pună întrebarea esenţială: dacă era atât de bine pe vremea aceea, atunci de ce au ieşit disperaţi românii în stradă să-l dea jos?
Acum partidul lui Iliescu este din nou la conducere. Şi se îngrijeşte să-şi prostească în continuare propriul electorat. Nişte indexări la pensii sau creşterea salariului minim, insuficiente însă unui trai măcar puţin peste limita sărăciei absolute, se vor instrumentele rămânerii la putere. Şi, conform sondajelor, se pare că încă le merge. Nimic bun pentru cei care muncesc şi gândesc simultan. Nimic bun pentru clasa medie, stâlpul dezvoltării societăţii democratice occidentale. Să moară chiaburii! Ilici, Ponta, cei viteji, bagă spaima în burgheji !
Exasperaţi de 24 de a
