Juliusz SLowacki s-a născut în anul 1809, în zona răsăriteană a Poloniei, într-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost profesor de literatură polonă la Universitatea din Vilnius, iar mama nutrea interes pentru artă şi literatură. În urma morţii premature a soţului ei, se va recăsători cu medicul Beçu, şi el profesor de igienă la aceeaşi universitate. Salonul familiei Beçu va deveni locul de întâlnire al multor personalităţi ale timpului. În acest salon, SÓowacki l-a cunoscut pe poetul Adam Mickiewicz înainte de deportarea acestuia din Lituania. Se poate afirma că, încă de copil, SÓowacki a fost influenţat de atmosfera intelectuală din casa părintească1. Primul scriitor care a exercitat o puternică influenţă asupra sa a fost Lamartine, înlocuit mai târziu de Byron. Critica literară polonă a subliniat în numeroase rânduri elementele byroniene din creaţia tânărului poet2.

Versurile timpurii sunt marcate de o anumită tristeţe şi pesimism (vezi ciclul de Sonete), publicate la Varşovia, în anul 1829. În spiritul epocii, SÓowacki, în afară de literatură, este preocupat în mare măsură de evenimentele istorice în contextul pierderii independenţei Poloniei. Pentru majoritatea intelectualilor polonezi problema naţională devine prioritară. La vârsta de 20 de ani, SÓowacki a fost martorul încoronării ţarului Nicoale I ca rege al Poloniei în anul 18293, a observat reacţiile diferite ale locuitorilor capitalei la acest eveniment ieşit din comun şi a luat cunoştinţă de acţiunile conspirative, organizate împotriva puterii ţariste. Impactul realităţii nemijlocite contribuie în mare măsură la maturizarea poetului. Dincolo de tematica pur romantică, aflată sub semnul reveriei şi al imaginaţiei, începe o nouă etapă literară, legată de viaţa naţională. Trebuie să afirmăm că o particularitate a romantismului polonez o constituie legătura intrinsecă dintre literatură ş