„Am luat prostia în braţe..., dar LPF şi eu n-am greşit cu nimic...”Dumitru Dragomir, 6 august 2013
Nu ştiu de unde până unde mai am resurse să mă minunez, să casc ochii şi să-mi zic: „Nu se poate! |ştia chiar şi după 23 de ani de la căderea comunismului n-au înţeles nimic din democraţie, habar nu vor (da, nu vor!) să aibă de responsabilitate, corectitudine şi meritocraţie, de litera şi de spiritul legii şi al regulamentelor, regulamente pe care, de altfel, le interpretează după bunul plac – atunci când nu le modifică în timpul „jocului” ori le încalcă pur şi simplu!
V-aţi gândit cumva că-i vorba de politicieni? Sorry. E vorba de fotbal şi de „bieţii” conducători ai fotbalului românesc încremeniţi în funcţii şi prinşi în propriile pânze de păianjeni obişnuiţi să le tot pice muşteriii în plasa lor de interese mercantile garnisite cu orgolii cât viloanţa din fundul curţii europene!
Iată nişte declaraţii – toate semnificative şi compunând un tablou dezolant şi uşor confundabil cu tabloul general...
Moralitatea şi performanţa (în loc de prolog la piesa „Barajul de la TAS”)
Prin aprilie 2013, Dragoş Săvulescu, unul dintre foştii acţionari de la Dinamo, zicea aşa: „Dacă încerci să rămâi perfect moral, nu prea poţi să faci performanţă. De aceea fotbalul românesc nu prea are rezultate. Anumiţi oameni îşi fură singuri căciula.” Dincolo de faptul că furatul propriei căciuli e sport autohton cu tradiţie, sigur că perfecţiunea este un ideal, dar miezul declaraţiei stă bine de tot în picioare: nu că nu s-ar vrea performanţă, dar s-ar vrea „dirijată”, nene, să câştige nu cine-i mai bun, ci acela care „trebuie”. Doar că dirijatul de sus al performanţei – comunismul a dovedit-o – mai devreme sau mai târziu dă chix.
Bomba de la TAS
La început de gustar, „diriguitorilor” fotbalului românesc le-a explodat în faţă o decizie a Tribunalului Sportiv
