Recent, Institutul National de Statistica a publicat un tablou tulburator: structura veniturilor si cheltuielilor gospodariilor populatiei din ultimul trimestru al anului trecut. Ambele talere ale balantei cuprind informatii care ne atentioneaza, fara echivoc, cat de ampla se cuvine sa fie reforma noastra structurala, atat de mult intarziata. Fiindca va fi de restructurat nu doar economia mare, intinsa de la averile statului pana la companiile private, ci si mica economie din gospodariile populatiei; nu doar bugetul tarii, ci si bugetele de familii; nu doar starea financiara a natiunii, ci si finantele fiecarei gospodarii.
Becul rosu se aprinde cu deosebire in dreptul uneia dintre cele mai alarmante pozitii din tabloul cheltuielilor gospodariilor populatiei: investitiile. Ce aflam? Ca in Romania sfarsitului celui dintai deceniu al secolului XXI - intr-o vreme in care investitiile se democratizeaza pe spatii largi de pe planeta, in sensul ca oamenilor de afaceri li se alatura ca investitori grupuri mari din toate straturile sociale - sumele investite, raportate la totalul cheltuielilor gospodariilor, nu depasesc... 1,2 la suta. Ridicol de putin.
Desigur, unele gospodarii investesc cu toptanul, altele investesc putin, foarte multe nu investesc deloc. Procentajul de 1,2 la suta reprezinta o medie. Daca vrem sa avem o imagine cat de cat relevanta si cat mai aproape de adevar a investitiilor, indicatorul cel mai semnificativ si cel mai subtil pe care il putem folosi drept reper este romanul mediu. Nu, sintagma nu exprima o realitate naturala, ci o speranta matematica, o oglinda in care, privindu-ne, sa ne analizam cu luciditate si sa ne vedem asa cum suntem. Concluziile fiind desprinse, bineinteles, cu ajutorul observatiilor statistice. Dar ce anume reflecta aceasta oglinda statistica - romanul mediu?
Intai si intai, in imagine sunt cuprinse munca si a
