Liniştea de după-amiază de august fierbinte din curtea Mănăstirii Radu Vodă a fost spartă de claxoane. Tatiana Stepa, înconjurată de familie, prieteni, colegi şi simpli iubitori ai muzicii ei, a fost condusă la locul unde se va odihni în sfârşit. "Nu mai plânge, Tatiana nu vrea să plângă nimeni!", aşa era încurajată una dintre prietenele Tatianei Stepa, care simţea că durerea nu o mai lasă să respire. Mănăstirea Radu Vodă era neîncăpătoare pentru prietenii veniţi să asculte slujba pentru Tatiana, poate cea mai frumoasă din câte mi-au fost date să aud până acum. Un sobor de preoţi a cântat la unison cu îngerii pentru ca sufletul Tatianei să primească odihna şi să fie veşnic pomenit.

Au fost mulţi cei care au vrut să-i fie alături pe acest ultim drum, în afară de familia compusă din Cătălin, fiul ei, şi Dan, fratele ei. Prieteni şi colegi de breaslă precum Maria Gheorghiu, Alina Manole, Ducu Bertzi şi Magda Puşkaş, Andrei Păunescu, pe chipul căruia puteai citi durerea împietrită. Au venit de departe să fie alături de Tatiana, Florin Săsărman, Augustin Frăţilă, Vali Şerban, Raul Cârstea, Mihai Napu, Ion Chiriac, Constantin Neculaie, Madălina Amon, Gogu Vanghele, Tică Lumânare (de la grupul Karma din Giurgiu), iar la priveghiul de la Ateneul Român şi-au luat rămas-bun Zoia Alecu, Vasile Şeicaru şi Victor Socaciu.

Toate prietenele Tatianei plângeau fără să se poată opri, îşi şopteau una alteia "Cum trecem peste ziua de astăzi?". Liana, Brânduşa, Cristina, Diana, Nicole, Sorina, Brânduşa Simion, Mirela şi Bogdan, Camelia, Mădălina, familia Florian se încurajau unii pe alţii. Ei au fost cei dintâi care au ascultat "Testamentul" Tatianei în liniştea casei rămase fără stăpână de acum. Cântecul Tatianei numit "Cântec pentru prieteni" este testamentul ei. Ea le-a cântat lor, prietenilor ei, lăsându-le ca unică moştenire "Cântecele" ei. De aceea, dete