Am primit insa calm, ca pe un dat aprioric (semn de dezabuzare cetateneasca), faptul ca premierul n-a mai pomenit de reduceri, miercurea trecuta, la conferinta de presa dedicata reformarii Internelor. Ceea ce inseamna ca reforma Justitiei, scaldata in toate apele conjuncturale (de stat, de partid si, spun pricepatorii, geopolitice) si trimisa pe ocolite in cavou, va cunoaste o grabnica reincarnare... Crestinii, cu cele sfinte, noi, contribuabilii amariti, cu reformele (in acceptia de culoar a guvernantilor, caci lunga-i calea de la dictionar catre realitatea noastracea de toate zilele...). Scurt pe doi: ministerul moldovean de interne o pune de reforma. S-a auzit bine: de reforma, intr-adevar. Cel putin asa vorovesc comunicatele de presa si gazetele, care le-au preluat si care comenteaza pe dibuite, ca omul ce banuieste cacealmaua, desi n-o poate decela nicidecum din suma de propozitii filtrate la singe si cintarite farmaceutic, spre a nu angaja cumva vreo promisiune mai imprudenta. Cu alte cuvinte, avem o intentie, manifesta, bineinteles, nu si mai mult. De pilda, franc, despre caracterul reformei in chestie: rapida, transanta (adica radicala) sau lenta, in trepte, distribuita pe citiva ani buni si avind, ca atare, toate sansele sa sfirseasca in coada de peste. De termene, cuantumuri, cifre, cum sede mai bine omului serios, nu mai zic, pentru ca nici pomeneala de asa ceva in fulgurantele emisii catre public. Ministerul a anuntat, urmarea raminind la cheremul hazardului (un titlu de cod pentru interesele nomenclaturii hirsite, bine insurubata in fotolii si functii, si ale actualei echipe care, fiind compusa din oameni, normal ca nu-si poate refuza omenescul conjuncturii, ca si socotelile conjecturii...). Intr-o formula mai putin machiata, asta ar insemna ca Internele ne sint intr-o nu chiar atit de insolvabila, precum s-ar parea, dilema, si anume: ori se reformeaza,