Îl cheamă Mugur Ciubăncan, e cântăreţ pop, e din Maramureş şi are un succes fabulos în China. În presa din ţară şi în cea chineză apar, din când în când, informaţii despre el, mai ales povestea vieţii.
1 /.
Cu temei, de altfel, pentru că e o poveste frumoasă şi pilduitoare. Dar nimeni nu s-a străduit până acum să afle ce e în sufletul acestui tânăr de 30 de ani care adună, la spectacolele difuzate de televiziunea chineză, audienţe de sute de milioane de telespectatori.
Intrarea în Anul Dragonului, pe care o sărbătoreşte, cum altfel, pe scenă, e o bună ocazie să stăm de vorba despre succes, proiecte şi emoţii cu un artist care respiră bun-simţ, patriotism şi siguranţă de sine. Niciun pic de modestie - pentru că, după cum veţi vedea citind interviul, n-ar avea de ce – dar totodată niciun strop din aroganţa vedetelor dâmboviţene.
EVZ: Mugur, ce înseamnă Wei Hua, numele tău chinezesc? De fapt, de ce ţi-ai luat un nume chinezesc?
Mugur Ciubăncan: Mi l-a dat o cântăreaţă celebră, când am câştigat concursul care m-a lansat ca artist aici, în 2001. Cum aş fi putut să am succes cu un nume pe care fanii chinezi nu-l puteau pronunţa? Wei Hua ar însemna ceva gen Puterea Chinei, sau Viva China.
De altfel, chinezii îşi iau şi ei, când interacţionează cu europeni, nume europene simple, ca să poată fi apelaţi – e o adaptare la mediul în care activezi, necesară într-o ţară cu limbaj atât de diferit.
Trebuie să fi fost momente teribil de grele, anii aceia de început.E greu oricum să fii emigrant, darmite la capătul lumii, într-o cultură atât de diferită.
Câtuşi de putin. Am beneficiat din plin de imaginea bună pe care o avea România aici. Ei sunt calzi şi respectuoşi cu toată lumea care le vizitează ţara, dar pentru români au parcă un plus – ştii că am întâlnit aici oameni care îşi aminteau filme precum "Ultima frontieră a morţii", "Pistruiat