Cursul evenimentelor interne sau internaţionale aduce adesea în circulaţie termeni noi sau marginali, pe care dicţionarele curente nu au avut vreme sau nu au găsit de cuviinţă să-i înregistreze.

În ultima vreme, termenul financiar suveran a pătruns în limbajul jurnalistic al informaţiilor politice, prin ştiri şi comentarii despre criza financiară internaţională. Sintagma cel mai frecvent folosită este datorie suverană: „vor accepta pierderi masive pe datoria suverană” (rtv.net, 4.02.2012); „un clasament al ţărilor care ar putea da faliment, alcătuit pe baza unor calcule care vizează costul asigurărilor pentru datoria suverană” (stirileprotv.ro, 5.06.2011). Se vorbeşte însă destul de mult şi despre faliment suveran – „Falimentul suveran pe înţelesul tuturor” (Adevărul, 27.09.2011) –, ca şi (mai ales în publicaţiile de specialitate) despre megafond suveran (zf.ro), rating suveran (zf.ro), fond suveran (finanteazi.ro), credit suveran, risc suveran etc.

E de presupus că relativ puţini cititori sau ascultători cunosc sensul exact al termenului suveran din aceste sintagme. Cei care încearcă să recurgă la dicţionarele generale nu obţin nicio informaţie utilă; sensul specializat financiar al termenului suveran nu este înregistrat nici în DEX, nici în MDA (Micul dicţionar academic), în NDU (Noul dicţionar ilustrat) sau în DEXI (Dicţionarul explicativ ilustrat). Mai multe lămuriri poate oferi internetul, mai ales prin prezenţa termenilor-sursă din franceză (dette souveraine) şi engleză (sovereign debt). Se poate constata că, şi în acest caz, terminologia noastră de specialitate s-a constituit prin calchiere: expresiile străine au fost traduse, adăugându- i-se astfel adjectivului suveran un nou sens. Rezultatul nu este unul tocmai fericit, pentru că noile sintagme pot provoca interpretări greşite. Reacţii tipice sunt deja înregistrate pe internet; mai mulţi cit