Exista un vizitator european generic, in ultimele luni, in Romania. De obicei, vine dintr-o mare si veche tara a continentului, inclusiv Marea Britanie. Prin extensie, el poate fi chiar si american. Nu degeaba, intr-o viziune generoasa si suficient de exacta, Europa este descrisa ca fiind perimetrul cuprins intre San Francisco si Vladivostok. Oaspetii caselor noastre sunt cel putin ministri si cel mult presedinti. Unii, mai ghinionisti, au ramas deputati (europeni?), altii, mai indrazneti, au ajuns generali (NATO!).

Banuiesc ca, asemenea multor confrati, mi se intampla sa-i intalnesc, la un pahar de vorba, de obicei la sfarsitul programului oficial oferit de gazde. Nu dau nume sau imagini neautorizate de ultima varianta a Codului de procedura penala sau de codul bunelor maniere, care impune discretia absoluta a conversatiilor off the record. Incerc insa sa fac un portret-robot al intalnirilor de acest fel, nu al interlocutorilor. In general, vizitatorii VIP ai statului roman vor sa dezlege un mister. Cum e posibil ca o tara europeana atat de armonioasa, cu munti falnici, campii manoase, iesire la mare si atatea fete frumoase, membra NATO si UE, deci foarte norocoasa, in raport cu majoritatea strivitoare a planetei, sa aiba parte de politicieni atat de discordanti? Unii fata de altii si toti deolalta in raport cu societatea. Dimineata, la cafea, unul dintre ei ne spune una, la pranz, intre rulourile cu sunca de la Triumf si sarmale, aflam cu totul altceva, pentru ca seara sa avem parte de varianta definitiva, a celui mai tare din parcare, care le face tabula rasa pe toate celelalte. "Bun, dar nu cred ca bulgarii stau mai bine decat noi in aceasta privinta. Noi avem poate micile si eternele noastre conflicte de joasa intensitate, intre palate, cartiere si suburbiile puterii, dar fara victime, in afara celor colaterale, cum ar fi tara sau poporul. In timp ce b