În Grecia nu ajunge resetarea sistemului politic. Nu este nevoie doar de noi lideri, ci și de noi cetățeni, crede expertul grec Dimitrios Triantaphyllou.
Articol din ediția nr. 29 a FP România (iulie/august 2012), din 20 iulie la toate standurile de presă.
PASOK și Noua Democrație sunt partide fondate în 1974 la sfârșitul loviturii de stat. Grecia tocmai redevenise frecventabilă, reluându-și parcursul european. De atunci, ambele partide au evoluat ca partide cu o logică organizațională esențial clientelară. Cu alte cuvinte, legitimitatea lor venea nu doar din faptul că erau partide democratice. Mecanismul legitimizării lor era cu totul altul: promiteau joburi și dădeau susținătorilor lor locuri de muncă. Utilizau statul pentru a-și recompensa susținătorii politici. Când acest lucru a devenit nesustenabil, statul devenind superîndatorat, iar sectorul public obez, legitimitatea partidelor tradiționale a început să se pulverizeze.
Criza a fost doar un catalizator. Dacă eu vin la tine și îți spun angajează-mi fiul și tu nu mai poți să faci asta, atunci de ce să te mai susțin pe tine? Problema este că toată această stare a lucrurilor, „normalitatea” codificată de-alungul deceniilor a condus la dezvoltarea unui mindset, a unor așteptări că statul va avea cumva grijă de tine. Era normal să-ți termini universitatea și să te aștepți că jobul îți era cumva securizat în sectorul public. Că mama și tata se vor ocupa de acest lucru fiind conectați la rețelele unuia sau altuia dintre partide. În timp, acest sistem clientelar a încetat să mai funcționeze, să mai producă beneficii pentru clientelă. Problema de fond este că în cele din urmă pe fondul crizei datoriilor suverane, al falimentelor bancare, leadership-ul partidelor clientelare s-a dovedit complet nepregătit să răspundă unor astfel de provocări. Ei nu puteau să reseteze, să reformeze cultura care îi pr