Şi bunii săi colegi, superpiţipoanca şi supercocalarul de Parlament.
Ca mulţi alţii, am crezut că experienţa unui Parlament la fel de găunos precum cel dominat, cu puţină vreme în urmă, de PDL şi de acoliţii săi politici va fi dificil de repetat într-un orizont de timp acceptabil. M-am înşelat dramatic! Actualul Legislativ nu este doar mai gras şi mai prost decât cel de dinainte, dar se dovedeşte şi mult mai dăunător pentru România!
Şi este mai dăunător nu doar pentru că şi-a inventat o superimunitate demnă de societăţile sclavagiste şi a pregătit o eliberare masivă a „micilor” infractori, drept cadou de sărbători, ci mai ales prin modul banditesc prin care a pus la cale această lovitură. Acel comando parlamentar, de care vorbeşte presa de la Bucureşti, a acţionat la ordin, pe la spate, după un plan bine pus la punct, gândit în laboratoarele mafiei politice. Scopul? Scoaterea nu în afara legii, ci deasupra ei a alesului, mutaţie care va da astfel naştere unei noi specii de homo sapiens: „homo politicus superbanditus”.
S-ar fi zis că, într-un Parlament supradimensionat, s-ar fi găsit măcar un uselist ceva mai treaz la minte care să sesizeze aberaţia legislativă, dar nu s-a întâmplat aşa ceva. Nici nu prea avea cum. După decembrie 2012, prin votul entuziasmant a 70% dintre români, piţipoanca pedelistă a fost înlocuită cu superpiţipoanca uselistă, iar cocalarul pedelist cu supercocalarul uselist. Ei sparg seminţe în plen şi înjură de la tribună filmele româneşti premiate în străinătate pe motiv că „râde” de popor.
Cu toate acestea, chestia cu demisia colectivă reprezintă mai degrabă o fantezie de Crăciun. Cei din USL vor renunţa de bună voie la ciolan aidoma celor din PDL, atunci când s-a ridicat problema alungării lor cât mai grabnice de la putere. De altfel, puţini dintre români intuiesc faptul că răul cel mare nu în Parlament şi-a croit sălaş
