Muzicianul pe care Wilhelm Furtwängler îl caracteriza ca fiind un „adevărat fenomen“, Daniel Barenboim, dirijează Capela de Stat din Berlin, în deschiderea Festivalului „George Enescu“
Articol realizat de Daniela Caraman Fotea
George Enescu.Rapsodia a II-a în Re major, op. 11 nr. 2.
Alături de prima rapsodie, dar aflată în evident contrast expresiv, s-a bucurat de o popularitate pe care însuşi compozitorul a considerat-o exagerată. Numea rapsodiile: „păcate ale tinereţilor“!. Mai puţin extrovertită, mai contemplativă, cea de a doua aduce farmecul evocărilor pastorale.
Este o esenţă de poem simfonic, sprijinit pe elemente dintr-o baladă de Flechtenmacher (autorul vodevilurilor lui Matei Millo şi Alecsandri), pe Sârba lui Pompieru, Ciobănaş la oi m-aş duce şi Ţânţăraş cu cizma largă... Geniul enescian a pus valoare, unicitate în partitura cu parfum atât de apropiat sufletului românesc, fără a-i servi însă drept etichetă. Audiţia este plăcută pentru un public pornit în explorarea ofertei unui festival românesc.
POETICA LUI BEETHOVEN
Ludwig van Beethoven. Concertul nr. 4 în Sol major pentru pian şi orchestră, op. 58 este conceput în perioada 1802-1803, după încheierea oratoriului „Iisus pe muntele măslinilor“, cu perspectiva scrierii celei de a treia simfonii şi prezentat în primă audiţie la Viena, în 1808, împreună cu Simfoniile a V-a şi a VI-a.
Partitura tipărită purta dedicaţia către Arhiducele Austriei, pe atunci în vârstă de 19 ani, elev al lui Beethoven. Concertul a rămas un model pentru maniera romantică, datorită alăturării de lirism şi sobrietate a expresiei, dar şi pentru o libertate puţin obişnuită în epocă, acordată instrumentului solist eliberat de constrângeri formale.
Enescu numea rapsodiile „păcate ale tinereţilor“
Prima parte păstrează forma de sonat
