Primesc acum o lună un mail. De la Raluca. Intitulat „Salutări din Buenos Aires“. Raluca este una dintre cititoarele blogului nostru şi a articolelor pe care le scriam anul trecut într-o revistă din România. O cititoare pe care nu o întâlnisem niciodată înainte de mailul ăsta. Iar mesajul ei era simplu şi la obiect: locuieşte în Argentina, Buenos Aires, are două săptămâni de vacanţă şi vrea să vină în Piracanga, să ne cunoască şi să viziteze locul despre care povestim cu atâta entuziasm peste tot.
Raluca a venit însoţită de bebeluşul care îi creşte în burtică. Şi toată lumea ne întreabă dacă ea şi noi eram prieteni buni în România. Şi până şi pentru oamenii din Piracanga, care sunt cât se poate de familiari cu conceptul de a-ţi trăi viaţa departe de planuri şi de asigurări de tot felul, decizia Ralucăi de a veni în vizită la nişte oameni pe care îi ştie doar din scris este primită cu „wooooow, asta e chiar super!“
Chiar că e super! Am ţopăit de bucurie amândoi, pentru că o românca de-a noastră vine să ne vadă. Raluca a ajuns, este aici de două săptămâni şi, din păcate, pleacă mâine înapoi în capitala Argentinei. Spune că îi place Piracanga, că s-a simţit perfect în ziua petrecută pe plajele din Itacaré, a apreciat mâncarea bahaiană de la Casa de Taipa, s-a bălăcit în Ocean şi în râu aproape în fiecare zi, a participat la întâlnirile despre naştere naturală şi despre educaţia liberă a copiilor şi ne-a gătit într-o seară o salată de conopidă cu maioneză de ne-am lins pe toate degetele!
Ne e dragă Raluca. Şi ne e drag mai ales felul în care oamenii pot deveni prieteni, aşa, pur şi simplu, doar pentru că vibrează la fel… Laura Câmpean, din Piracanga, Brazilia Foto: Florian Câmpean
* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.
