La ora actuală, pentru psihologi terapia cu clientul trece pe planul doi. Motivul: din cauza unor formalităţi birocratice, psihologii sunt obligaţi să acorde mai mult timp întocmirii de registre şi timbrării actelor emise decât să facă terapie cu clienţii. Potrivit Dispoziţia nr.1 din 2012 privind evidenţa profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, semnată de preşedintele Colegiului Psihologilor din România, Mihai Aniţei, „evidenţa profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, denumiţi în continuare psihologi, se realizează prin utilizarea registrelor profesionale şi a etichetelor de tip timbru, denumite în continuare timbre profesionale. Corespondenţa, contractele şi actele profesionale ale psihologilor se semnează de către aceştia şi se certifică prin utilizarea parafelor profesionale şi a ştampilelor formelor de exercitare a profesiei de psiholog”.

În privinţa timbrelor, este evident că scopul este unul financiar, probabil în beneficiul Colegiului Psihologilor, deoarece profesional el nu-şi are nici o justificare atât timp cât actele emise sunt atestate de parafa psihologului. Dar mai periculoase din punct de vedere profesional sunt multele registre pe care psihologul este obligat să le ţină. Pe lângă faptul că este o activitate „mâncătoare de timp”, birocratică, ea afectează în profunzime relaţia dintre psiholog şi client, care se bazează între altele pe confidenţialitatea datelor personale. Conform Dispoziţiei nr. 1 a Colegiului Psihologilor din România, psihoterapia începe prin colectarea datelor personale ale persoanei care vine la psiholog. „O consider o prevedere exagerată pentru că clientul poate avea unele probleme foarte intime de care s-ar putea jena, motiv pentru care îşi ascunde adevărata identitate”, susţine Dorin Victor Vasile psiholog – psihoterapeut. Dacă aceste date ar rămâne într-un registru în cabinetul psihol