Ce reforma e aceea care priveaza o disciplina de istoria ei, de personalitatile care au marcat-o, de intrebarile fundamentale care au provocat-o, de contextul ei stiintific si cultural, de dinamica, de rostul sau miza ei de dincolo de utilizarea vulgara in rezolvarea de exercitii stereotipe, contabilicesti? Asa cum e oferita de manuale, matematica umileste, supune, dreseaza, si, fatalmente, inrobeste mintea. In loc sa o elibereze, sa o faca supla, creatoare. S-a vorbit mult despre minunata reforma in manualele de liceu. De fapt, manualele "alternative" nu sunt cu adevarat alternative. Ele nu difera decat prin culori si forma de redactare. In particular, manualele de matematici nu ofera optiuni in modul de predare, in viziunea despre matematica. Ele nu reformeaza ci instituie, in formate tipografice moderne, traditia de un secol a unui experiment pedagogic nefericit. Reforma invatamantului nu se reduce la reforma manualelor, iar aceasta din urma nu e nici pe departe cel mai important lucru. E nevoie de o reforma a obiectivelor invatamantului si, lucrul cel mai important, o reforma in pregatirea profesorilor. Insa discutarea problemelor manualelor de matematica ne duce catre identificarea problemelor invatamantului romanesc in general, cu tarele si prejudecatile lui. Problemele manualelor de matematica sunt, de fapt, problemele manualelor tuturor disciplinelor. Arat aici ca toate aceste reforme, introduse mai intai sub influenta manualelor occidentale, mai cu seama a celor franceze, apoi "sub imperativele" pedagogice sovietice, continuate de scoala romaneasca de matematici, poarta caracteristici comune. Exista o continuitate a lor in sensul abstractizarii, al formalizarii si izolarii matematicii de istoria ei si de stiintele empirice, toate vizand un acelasi obiectiv didactic - acumularea de informatie, sub forma de definitii, teoreme, demonstratii, si automatizarea pr