În continuarea călătoriei noastre în timp şi spaţiu, coborând pe strada Popa Tatu ajungem pe una din cele mai importante artere ale Bucureştilor, atât în ceea ce priveşte lungimea sa, cât şi faptul că este una din axele vest-est ale oraşului, făcând legătura dintre zona Pandurilor-Drumul Sării-Drumul Taberei cu Centrul urbei (termenul este folosit într-un fel impropriu, căci, vorba cântecului, cine mai ştie "Unde-i centru-n Bucureşti…).

Numele i se trage de la acela al domnului Ţării Româneşti, Barbu Dimitrie Ştirbei (1849-1853). În ciuda greutăţilor politice cu care s-a confruntat datorate mai ales relaţiilor cu Marile puteri, Ştirbei a găsit răstimpul să declanşeze o serie de iniţiative economice, dar şi edilitare, ridicând Teatrul din Bucureşti, dar, cum se va vedea, luând măsuri pentru amenajarea parcului Cişmigiu, ceea ce poate explica faptul că strada ce îi poartă numele se află în apropierea acestuia. Istoria acestei străzi este tipică pentru o serie de artere ale Bucureştilor, conservând destul de multe de monumente arhitectonice, dar şi pierzând destule datorită unor operaţiuni edilitare şi contexte politice, în general, ca martoră la…

Confruntările istoriei

…care, uneori, au dat loc la "întâlniri peste timpuri". Este vorba, de exemplu, de aceea dintre mareşalul Ion Antonescu şi preşedintele Nicolae Ceauşescu, căci, în perimetrul de care ne ocupăm, există două clădiri legate în mod direct de soarta lor. Pe de o parte, ne referim la clădirea tribunalului unde a fost judecat, în 1946, procesul "criminalilor de război" care se aflaseră la conducerea statului în timpul războiului, de fapt, o înscenare juridică, terminată pentru cei mai mulţi din acest lot cu condamnarea la moarte. În acest context este de amintit că, nu departe, pe cealaltă parte a străzii, se află una din clădirile "faraonice" ale anilor 1980, aşa-numita "Casă a Radiou