Prinşi cu evenimentele „de sezon”, precum finalele cupelor europene de fotbal, bătăliile decisive pentru clasarea printre cele care vor lua parte la următoarea ediţie a acestora, schimbările de antrenori, achiziţiile de jucători ori pur şi simplu condamnările şi amânările de sentinţe în cazul profitorilor de pe urma fotbalului, iată că aproape pe neobservate s-a comis cea mai murdară „crimă” sportivă, trecută cumva la categoria „întâmplări nefericite”. Deşi, repet, este un asasinat care ar fi trebuit, împiedicat prin orice mijloace. Faptul că asistăm aproape impasibili la el este pur şi simplu înspăimântător şi anulează orice discuţie de acum înainte despre performanţa sportivă în acest spaţiu ostil oricărei performanţe, nu doar sportive, numit România. Vorbesc despre desfiinţarea celei mai performante (şi mai constante la nivelul maxim mondial) echipe de club din întreg sportul românesc: Oltchim Râmnicu Vâlcea. Dacă ar fi să îi găsesc un echivalent în fotbal, atunci acesta n-ar putea fi decât Real Madrid. Handbalistele noastre, exact ca fotbaliştii Real-ului, în ultimii ani au plecat în fiecare ediţie a Champions' League ca mari favorite, ajungând mai mereu în apropierea trofeului, dar nereuşind să şi-l adjudece. Ba şi având în lot, printre valori tot una şi una, până şi pe cea mai bună handbalistă din lume, Neagu, întocmai cum şi Real îl are pe Ronaldo. Deosebirea fundamentală însă este aceea că fiecare nou eşec înseamnă la Real declanşarea unei noi campanii, cu jucători noi, cu antrenor nou şi cu bani din ce în ce mai mulţi, în timp ce la Oltchim, iată, înseamnă decesul. De ce s-a ajuns aici n-are importanţă. Dar când ai un asemenea lot, cu siguranţă că nu-ţi poţi bate joc ori pur şi simplu să nu-ţi pese. Oltchim a fost, ani de zile, brandul de care s-au lipit politicienii, de la Băsescu până la Ponta, spre a-şi crea imagine. Unde sunt ei acum? Ce au f