În România aproape că nici nu se văd scaunele cu rotile, orbii ori persoanele cu sindromul Down, trecerile pietonale nu sunt adaptate, nici clădirile publice, mijloacele de transport ori şcolile, transmite corespondentul La Vanguardia din Timişoara, citat de Agerpres. El apreciază că, deşi în România persoanele cu dizabilităţi nu sunt văzute pe străzi, organizaţia neguvernamentală Little People acţionează pentru a le face viaţa mai uşoară, într-o ţară care îi ascunde.

Câteodată este greu să nu calci într-o groapă - chiar dacă ai două mâini, două picioare şi o vedere bună. Însă nu există exemple de depăşire a condiţiei persoanelor cu dizabilităţi: e greu, atunci când nici nu poţi ieşi din casă. Într-o altă Românie, cel mai mare eveniment sportiv este Romanian International Table Tennis Open (RITTO), la care au participat în 2009 120 de sportivi paralimpici din 26 de ţări şi 600 de voluntari. Este organizat în fiecare an la Cluj, iar anul acesta, între 19 şi 23 mai, are loc a patra ediţie.

Între cele două Românii se află Little People Romania şi unguroaica Katie Rizvi, care a creat, alături de soţul ei britanic, o asociaţie. "În România, persoanele cu dizabilităţi nu se văd - şi mai ales în zonele rurale. Iar tratamentul de care au parte cetăţenii cu dizabilităţi din partea societăţii trece prin trei faze: mai întâi, se ascund, pentru că sunt o ruşine pentru familie. Încă mai există lume care crede că un copil cu dizabilităţi trebuie să fi făcut el ceva ca să merite pedeapsa". După această fază, vine cea în care oamenii spun "vai, sărăcuţul", spune Katie Rizvi despre felul în care îi condamnă societatea la o privire miloasă şi propria subestimare, la adoptarea unei atitudini negative faţă de ei şi în relaţiile cu ceilalţi.

Iar Little People "acţionează pentru ca societatea să treacă la un al treilea nivel, de a-i aprecia aceşti oameni