Anul 2007 e deja trecut. E istorie. Continuam insa - cu insistenta - sa-i analizam rezultatele. Ca sa nu repetam erorile comise.
A fost, asadar, 2007 un an cu doua fete. Caci il putem cataloga si bun, dar si rau.
Bun, in sensul ca a continuat cresterea economica, dezinflatia a atins cote record in prima parte a anului, iar dobanzile au scazut. Totodata, a crescut puterea de cumparare a leului.
Rau, fiindca, dincolo de calamitati naturale - intai ploi si inundatii, apoi seceta -, a continuat starea de moleseala din economie, manifestata prin eficienta modesta si productivitate sub nivelul veniturilor.
In plus, n-au incetat reportarile. Societatea romaneasca, in intregul ei, a repetat, in sens larg, soarta multora dintre companiile industriale cu capital de stat. Acele companii care si-au rezolvat problemele curente, isi platesc datoriile actuale, dar bilanturile lor contabile gem de datorii vechi, neonorate si greu de onorat, la care s-au adaugat dobanzi impovaratoare. La fel s-au petrecut lucrurile la nivel general. Au fost rezolvate mai multe probleme curente, dar n-am scapat de acumularile succesive: cedarea ratiunii in fata emotiilor, incercari de "gradualizare", amanarea restructurarii.
Speranta ca economia se va insanatosi in UE nu este nicidecum neintemeiata. Trenul a pornit, dar in 2007 a avut prea multe intarzieri. Desi s-a facut valva mare in jurul succeselor macrostabilizarii, a fost privit cu prea mare superficialitate faptul ca, la nivel de companii, nici de pierderi n-am scapat, nici consolidarea financiara a intreprinderilor viabile n-a fost o preocupare constanta. Mai ales, nu au fost gasite solutii pentru a fi depasita starea financiara fragila din acele intreprinderi risipitoare de resurse. Sunt neimpliniri ce au fost reportate de la un an la altul. Nici in 2007 nu am scapat de ele. Si, dupa cum vedem, ne dau dureri