La vârstnic, osteoporoza evoluează ascuns vreme îndelungată, relevându-se clinic, într-o zi nefastă, prin fracturi cu o localizare diversă. Ca un arbore falnic dar bătrân, ros de carii, doborât pe neaşteptate de o vijelie. În acel moment, medicul şi pacientul realizează gravitatea bolii. Maladie care – însumând statistic numărul de cazuri – îndreptăţeşte epidemiologul, dată fiind mai ales această frecventă complicaţie, să o declare problemă de sănătate publică. Autori de la UMF „Victor Babeş“ Timişoara (Loredana Marian, Christian Banciu) şi de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ Arad (Mioara Banciu) îşi aleg un subiect restrâns, din foarte cuprinzătoarea problematică citată, studiind: „Osteoporoza la pacienţii cu boală inflamatorie intestinală“ şi îşi publică referatul în nr. 1/2013 al revistei trimestriale Medicina modernă. Prevalenţa scăderii masei osoase la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale este cuprinsă între 31 şi 60% – un factor de risc cu impact semnificativ fiind utilizarea tratamentului cortizonic, a celui cu metotrexat sau ciclosporină. Factori de risc dependenţi de bolile infecţioase intestinale sunt, de asemenea, hiperalimentaţia, citokinele inflamatoare (IL-6, IL-1, TNF), deficitul de vitamină D, malabsorbţia calciului, tratamentul cu heparină, durata şi forma clinică a bolii, fenomenele inflamatorii sistemice asociate, rezecţiile intestinale în cazul bolii Crohn. Există însă şi o multitudine de factori de risc general, din care cităm: vârsta avansată, sexul feminin (menopauza), pierderea prematură a funcţiilor gonadale, rasa albă sau asiatică, istoricul familial de osteoporoză. Aceştia sunt printre primii într-o ordine descrescătoare, de la valori mari la mici. S-a observat, de asemenea, că incidenţa osteoporozei este mai crescută la pacienţii cu boală Crohn, decât, de pildă, la cei suferind de colită ulceroasă. Autorii simt nevoi