Marele solist i-a cerut să cânte melodia pe care i-a compus-o - „Neică Ioane, mândru nume” - pe oriunde se va duce
Se consideră om simplu, din popor. Îi place acest statut. Folcloristul a trăit ani mulţi neştiut de nimeni, nevalorificându-şi talentul, harul pentru muzica populară românească. Este din satul Valea, comuna Pietrari. O aşezare încadrată de dealuri împădurite, cu oameni muncitori, destoinici. Constantin Şontea este îndrăgostit de locurile natale. După ce ani buni a locuit la oraş, s-a retras la ţară. Aici, se simte în largul său. În copilărie cânta pe dealuri, pe potecile de pădure, atunci când pleca cu părinţii la muncă în livadă. Era un nelipsit al serbărilor şcolare. „Nu pierdeam nicio emisiune de folclor difuzată la televizor. Îmi plăcea nespus să-i ascult pe Irina Loghin, Benone Sinulescu, pe Maria Ciobanu, iar Ion Dolănescu mi-a fost idol. A fost izvorul de unde mi-am adăpat talentul”, îşi aminteşte Constantin Şontea.
Dacă nu ai bani să-ţi promovezi imaginea, nu te vede şi nu te aude nimeni
Impulsionat de colegi şi de prieteni, Constantin Şontea a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, clasa profesoarei Constanţa Câmpeanu. L-a avut corepetitor pe renumitul acordeonist Stelian Apostol. „Au fost câţiva ani buni pentru mine. Prolifici din punct de vedere artistic. Am participat la multe festivaluri. Am activat în Ansamblul Tineretului. Am mers în turnee în Franţa, Italia, Spania. Am văzut atunci cât de apreciat este folcorul românesc. Îmi aduc aminte cu plăcere de faptul că talentul, valoarea erau remarcate, sprijinite. Acum, dacă nu ai bani să-ţi promovezi imaginea, să plăteşti apariţii la posturile de televiziune, nu te vede şi nu te aude nimeni. Rămâi în umbră”, spune Constantin Şontea.
„Am simţit că pic de emoţie când m-a sunat Ion Dolănescu”
Din 1986 şi până în 2008, Constantin Şontea s-a retras din viaţa
