După felicitările şi îmbrăţişările din Polonia, Steaua pare să fie cuprinsă de uşurare. Chiricheş a plecat la Londra, iar Reghe a spus că şi-a îndeplinit unul dintre obiective, grupele Ligii, şi că mai are două, campionatul şi Cupa. Întrebaţi asupra viitorilor adversari, cei mai mulţi dintre triumfătorii de la Varşovia vor cai frumoşi, fie Barcelona, fie Man United, fie, mai jos în ordinea urnelor plecând, PSG, pentru că are echipament frumos, iar schimbul de tricouri de după meci ar fi o acţiune rentabilă.
Steaua nu e la capătul drumului, şi nici măcar la jumătatea lui. Urmează şase partide colosale, cu mari puteri, contra marilor jucători. Urmează o sută cincizeci de mii de bilete vândute, indiferent de numele adversarilor, pentru că dacă suporterii au umplut tribunele cu Molde, Larnaka sau Copenhaga, sigur le vor umple şi cu TSKA Moscova, Basel sau Leverkusen, care sunt nume mult mai mari. Şi urmează datoria de a face puncte şi de a arăta cât mai bine, pentru că Liga Campionilor e exerciţiu contabil, dar e şi tribună de expunere în care nu se cade să te faci de râs.
De ce Bayern sau Real din prima urnă şi nu Porto sau Benfica? De ce PSG dintr-a doua şi nu Marseille, că doar e aceeaşi ţară? De ce City sau Dortmund şi nu Olympiakos? Steaua are nevoie de adversari abordabili, nu de nume mari, că doar e la muncă, nu la paradă. Are datoria de a încerca să fie în primele două, deşi vine din urna a patra. Are obligaţia de a ieşi măcar pe locul trei, care duce în Europa League, lucru care i-a mai fost pe vremuri la îndemână, contra lui Dinamo Kiev şi performanţă pe care au izbutit-o, adunând un număr respectabil de puncte, atât Unirea Urziceni, cât şi CFR.
În tot acest cor de oameni mulţumiţi pe drept de ce-au realizat, apare analiticul Bourceanu care e de părere că Serie A nu i se prea potriveşte! I-auzi! Când toată lumea s
