"Nici dacă ICR Bucureşti l-ar fi numit în funcţia de director ICR Chişinău pe... Vasile Stati, autorul de tristă faimă al Dicţionarului moldovenesc-românesc, nu m-aş fi arătat atât de neplăcut surprins, de nu chiar de-a dreptul derutat & întors pe dos", astfel comentează pe blogul său, scriitorul Emilian Galaicu Păun, desemnarea lui Valeriu Matei în postul de director al ICR Chişinău .

"Nu sunt singurul, departe de aceasta: de trei zile-ncoace, lumea vuieşte, iar un grup de tineri intelectuali a şi lansat o petiţie, căreia subscriu, nu atât pentru a cere rechemarea lui Valeriu Matei din înalta dregătorie (dacă un premier-plagiator nu s-a... rechemat pe sine însuşi din funcţie, odată plagiatul făcut public, de ce ar face-o un director ICR pus de numitul premier în locul - sfinţit prin tot ce a realizat în calitate de director - lui Patapievici!), cât spre a denunţa o practică extrem de păguboasă în raport cu Republica Moldova, care aminteşte hélas! de acele inscripţii din diplomele unor studenţi, nu tocmai silitori la învăţătură - „Bun pentru Răsărit/ Basarabia" -, din perioada interbelică", constată scriitorul Emilian Galaicu Păun.

"Prin ce impietează numirea lui Valeriu Matei imaginea României în Republica Moldova?", se întreabă Emilian Galaicu Păun, şi răspunde tot el.

"Prin tot ce a făcut numitului V. M. până acum, în literatură, politică, ştiinţă, societate etc.

Să le luăm pe rând, sine ira et studio: nefiind încă membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM) şi abia reuşind să publice pe ici-colea primele versuri, V. Matei este numit în 1987 reprezentant al USM la Moscova, pe lângă Uniunea Scriitorilor din URSS, un post extrem de important, echivalent cu cel de „ambasador" al unei culturi. Nici măcar studiile - la facultatea de Istorie a Universităţii de Stat „Lomonosov" - nu-i dădeau acest drept, cu atât mai mult „calificarea" literară