Ce înseamnă traducerea și publicarea lui Norman Manea în Italia? Ce v-a determinat să-l alegeți pe Norman Manea dintre atîția alți scriitori? Eu l-am cunoscut personal pe Norman. Îi citisem deja, publicate în limba italiană, cîteva povestiri din Fericirea obligatorie, care apăruseră în limba italiană la Editura Feltrinelli și eram foarte curios să-l cunosc pe cel care le scrisese. Feltrinelli a organizat o lansare a cărții la una dintre librăriile sale, iar Maria Nadotti, o bună prietenă, mi-a spus că Norman va fi acolo și s-a oferit să ne facă cunoștință. Îmi plăcuse teribil cartea și doream să-l întîlnesc pe autor. Se poate spune că pe autor și opera sa i-am îndrăgit aproape simultan. Am purtat o lungă conversație atunci, iar el mi-a dat ediția americană a volumului Despre clovni și mi-a spus că nu avea contract cu Feltrinelli pentru eseuri, doar pentru operele de ficțiune. Am luat cartea, am citit-o și am fost uimit de profunzimea și de acuitatea acelor pagini. După cîteva zile, i-am trimis un fax la New York, în care-i scriam: „Dragă domnule Manea, am citit cartea dvs și sînt fascinat, aș vrea să o public!“ Norman s-a bucurat și mi-a făcut cunoștință cu Marco Cugno, traducătorul său, care a lucrat cu Il Saggiatore de atunci. Aceasta a fost prima carte apărută la Il Saggiatore, apoi am vrut să public și alte cărți, dar știam că Norman avea contract cu Baldini, pentru Plicul negru – e o poveste lungă, cu o traducere dificilă, care a apărut și nu a beneficiat de nici o promovare, iar cartea s-a pierdut. Așa că i-am spus: „Norman, ai făcut o greșeală“, iar el mi-a dat dreptate. Am decis să cumpăr drepturile de autor de la Feltrinelli, pentruFericirea obligatorie, și am început să publicăm, una cîte una, cărțile lui Norman. Pînă acum am publicat șase, toate traduse de Marco Cugno. În privința ultimei cărți, Vizuina, au existat discuții legate de traducerea titlu