Era în primăvara anului de graţie 1991. Aveam 16 ani şi mă pregăteam asiduu să ies pentru prima oară din ţară. Cum în acel timp toată lumea era cuprinsă de militantism politic, nici eu nu făceam excepţie. Mă "încadrasem" în conducerea organizaţiei de tineret a unei asociaţii civice "profund anticomunistă" şi activam nevoie mare. Primisem o invitaţie la Budapesta, de la nişte omologi maghiari.

Voiam să fac o "afacere" şi să cumpăr ceva mai ieftin decât de pe piaţa neagră oarece forinţi. Îi promisesem mamei mele o râşniţă electrică de cafea, cum nu se găsea în România, deci aveam de făcut cheltuieli.

PENTRU UN PUMN DE FORINŢI

Tot cu varii prilejuri politice o cunoscusem pe Zsuza (o prescurtare de la numele clasic unguresc Zsuzsana), o tipă ceva mai mare decât mine, era studentă, care milita de zor într-o organizaţie a tinerilor maghiari, pendinte de UDMR. Avea cam un chintal, dar nu era o grăsime puhavă. În prezenţa ei mă simţeam ca într-o carmangerie. Mi s-a părut că ea poate să mă ajute să fac rost de forinţi la un curs mai bun cu 50 de bani.

Am invitat-o în oraş, la un "privatizat" - erau rari atunci - pe fosta Stradă Galaţi, pe linia tramvaiului 5. Pe atunci apăruse o licoare cu gust de apă de gură, la "sticlă de plastic", Baratz Palinka. Costa 30 de lei suta de mililitri, destul de mult. Până să ajungem la "cestiune", Zsuzsa a comandat două sute de palincă d-aia. Nici n-am apucat să-mi înmoi bine buzele în pahar, că ea dovedise suta ei şi a comandat alta.

S-a întâmplat tot aşa de vreo patru ori la rând. Bugetul meu de protocol se subţia considerabil, aşa că am atacat direct. Ea s-a făcut că plouă şi a ţinut-o pe politică ungurească: "No, numa Fidesz îs buni, că-s tineri. MSzP îs comunişti, MDF îs ramoliţi, Tomaş draghe". Până la urmă, după ce a stins cu vreo două beri tăria, a zis că are nişte forinţi, dar tocmai