Istoria, de-a lungul mai multor secole, a dovedit că de regulă crizele vin şi trec. Actuala criză va trece şi ea. Va pune însă în evidenţă un adevăr ce a mai fost sugerat, dar niciodată nu a fost rostit apăsat: acela că nici un stat european nu va mai putea, de unul singur, să-şi proiecteze dezvoltarea şi să-şi promoveze interesele de o manieră satisfăcătoare pentru lumea globalizată. Vor fi nevoite, absolut toate, să-şi strângă mâinile şi să conlucreze în strânsă unitate.

Istoria, de-a lungul mai multor secole, a dovedit că de regulă crizele vin şi trec. Actuala criză va trece şi ea. Va pune însă în evidenţă un adevăr ce a mai fost sugerat, dar niciodată nu a fost rostit apăsat: acela că nici un stat european nu va mai putea, de unul singur, să-şi proiecteze dezvoltarea şi să-şi promoveze interesele de o manieră satisfăcătoare pentru lumea globalizată. Vor fi nevoite, absolut toate, să-şi strângă mâinile şi să conlucreze în strânsă unitate.

În acelaşi timp, dezvoltarea Uniunii Europene se va derula, de aici înainte, sub presiunea unor constrângeri şi complicaţii noi, cu implicaţii evidente şi asupra ţării noastre. România va fi pusă în situaţia să-şi afirme, în faţa celorlaltor ţări partenere, potenţialul său, ce constituie un activ şi nicidecum un pasiv, aşa cum cred mulţi. Când spun activ, mă refer în primul rând la o piaţă mare, a doua ca dimensiune din Europa Centrală.

Ar fi dramatic să gândim, acum, aşa cum am mai făcut-o de atâtea ori: "Las’ să treacă criza şi om mai vedea"… Logica istoriei ne obligă să regândim imediat rolul României într-o Uniune Europeană ce va fi depăşit criza. Şi într-o lume multipolară, în care Europa va fi condamnată (şi nu scriu cuvântul între ghilimele) la o continuare a adâncirii integrării şi la o dezvoltare durabilă, dacă vrea să nu se transforme într-un muzeu al civilizaţiilor. Care sun