Chiajna este un sat tinerel, fondat de imigranți bulgari în 1928: „bulgăriile” de aici aprovizionau Bucureștii cu zarzavaturi și legume. La începutul secolului XX, comuna avea două școli, patru biserici, o moară cu aburi, două mori de apă și două mașini de treierat cu aburi. Acum, are magazine Carrefour, Bricostore, și se laudă cu statuia Doamnei Chiajna dăltuită de sculptorul Nicolae Popa, la soclul căreia, o dată pe an, elevii, pensionarii și autoritățile comunei depun buchete de crizanteme. Toate par mizilicuri pe lângă marea realizare, mai mult sau mai puțin întâmplătoare: azi, comuna Chiajna are două echipe de fotbal în prima ligă (Concordia și Viitorul), tot atâtea câte are și Bucureștiul (Steaua și Dinamo) – în vreme ce Craiova, Constanța, Iașiul, Aradul etc. n-au nici una.
Chiajna (încă) sărbătorește decizia TAS de reintegrare a echipei de suflet în elita fotbalului românesc taman când la Pitești, oraș cu vechi tradiții într-ale sportului rege, s-au aniversat cei 60 de ani scurși de la înființarea FC Argeș concomitent cu priveghiul pricinuit de desființarea aceluiași club (care, cândva, i-a dat pe Dobrin, Mutu, Vlădoiu, Dică și a câștigat de trei ori campionatul național).
Primăria municipiului Pitești declară fără ocol: „Nu mai putem ține echipa”. Iată că poate primăria din Chiajna („trei case, un puț și-un pom” – cum a exclamat un fan piteștean la auzul sentinței). S-a cam întors lumea (fotbalului) cu susul în jos, iar de bulibășirea totală nu-i vinovată nici criza, nici încălzirea globală, ci răsfezandata conducere bicefală Federație-Ligă, incapabilă până-n pragul ridicolului să-și respecte propriile regulamente.
După decizia TAS, unii câștigă făr-de merit (Digi Sport va transmite, în aceeași bani, două meciuri în plus), alții pierd pe ruptelea (Rapid ajunge în B, după ce a plătit o căruță de parale pentru lefuri și dări la tarif de Lig