LA FAIMA COLECŢIEI SE ADAUGĂ SOBRIETATEA ARHITECTURALĂ A CLĂDIRII INTERBELICE.
Într-o lume în care autenticul şi unicitatea sunt înlocuite de produsul de serie, această casă respiră o ambianţă fermecătoare, în care pluteşte harul transmis admiratorului de artă de subtilităţile tuşelor unor artişti remarcabili. "A fost un vis de tinereţe desfăşurat timp de o viaţă cu multă pasiune, cu toată tenacitatea, punând în joc toate resursele materiale pentru realizarea a ceea ce şi-a propus: un muzeu", scria Henri Catargi.
În 1933, Emanoil Bucuţa publica în revista Boabe de grâu un articol despre colecţie, întrucât Krikor Zambaccian anunţase că doreşte să o doneze pe atunci Primăriei Bucureştiului, aşa cum făcuse înainte Anastase Simu cu muzeul său. În fotografiile făcute pe vremea aceea, pereţii casei din Strada Vasile Lascăr numărul 48 erau neîncăpători pentru tablourile aranjate "câte şase, şapte în rând în câte trei, patru caturi, aşa încât unul curge într-altul şi ochiul se pierde".
LA NUMĂRUL 21 BIS
Clădirea se află pe Strada A a parcelării Mormand, devenită aviator Demetriad, ulterior ing. Al. Davidescu, actuală Muzeul Zambaccian. Conform inventarului PMB păstrat la arhivele Primăriei Municipiului Bucureşti, din dosarul numărul 22 din 1942 reiese că inginerul Radu Comşa a primit o autorizaţie de a construi pe parcela de la numărul 21 bis. Din păcate, dosarele de la numărul 4 la 75 din 1942 nu mai figurează în arhivă, astfel planurile originale şi autorizaţia de construcţie a casei nu se păstrează. Se cunoaşte însă că a fost proiectată în 1942 şi extinsă în 1957 de C.D. Galin, un arhitect puţin cunoscut. Din actul de donaţie semnat de Krikor H. Zambaccian reiese că acest imobil a fost cumpărat cu "actul autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 31544/943".
AMINTIND DE ORIENT
Clădirea te duce cu gândul la origi
