Traian Băsescu a propus introducerea unui deficit maxim de 3% în Constitutie. Lideri opozitiei nu au întârziat să spună că ideea e o “uriasă prostie”. Deficitul e aliatul populismului si, s-ar întelege din ce spun unii politicieni, că un deficit mare e în interesul celor multi. Oare?
România a avut în 2010 un PIB de aproape 511,6 miliarde de lei. Adică am produs bunuri si servicii în valoare de 1,4 miliarde de lei pe zi. Încasările bugetare pe 2010 au fost estimate la 168,6 miliarde de lei, adică 33% din PIB, în timp ce cheltuielile au atins 201 de miliarde de lei. Deficitul bugetar anuntat pentru 2010 este de 6,5% din PIB. Adicăde 33 de miliarde de lei. (Sursa: MFP)
Ce mai e un miliard în ziua de azi? Cifrele mari încep să nu ne mai spună nimic, de aceea e bine să le punem în context. Iată realitatea: Guvernul nostru a cheltuit în fiecare oră în 2010 (într-un an de austeritate maximă) cu 3,8 milioane de lei mai mult decât a încasat. La fiecare 2 secunde guvernul a consumat pe datorie întreg salariul lui Emil Boc pe un an de zile. Deficitul ne-a costat 5 km de autostradă în fiecare zi sau 1825 km de autostradăîn 2010.
Dacă sunt bani cheltuiti, atunci sunt bani reali, nu niste cifre pe hârtie. De unde vin ei? Din împrumuturi. Fiecare milion de euro împrumutat ne costă în medie, 50.000 de euro pe an (la o dobândăde medie de 5%). Doar deficitul pe 2010, adică 8,4 miliarde de euro, ne costă 420 milioane de euro pe an. Tradus în termeni “umani”, statul s-a comportat în 2010 ca un individ care a făcut credite pentru a cumpara un apartament de doua camere in Bucuresti la fiecare 5 minute.
Pentru cei tentati de promisiunile fanteziste ale politicienilor care cu ochii la 2012 promis măiri de pensii si salarii, ar fi interesantă urmatoarea perspectivă: Deficitul pentru 2010 reprezintă 7300 de lei pentru fiecare salariat, ceea ce la un salariu mediu
