Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
„1942,
Vineri, 27 februarie
Marele Cartier General a dat o dezminţire formală cu privire la încercuirea Armatei a XVI-a de ruşi în regiunea Lacului Ilmen. Ruşii la rândul lor au repetat ştirea dată, dând şi numele generalilor încercuiţi: generalul Busch, comandantul Armatei, Brockdorf (sau aşa ceva) şi Hansen – comandanţi de grupe mai reduse. Printr-un comunicat special, comandamentul german dezminte şi faptul acesta, afirmând că zişii generali şi corpurile lor n-au fost niciodată încercuiţi...
Generalul Tătăranu, subşeful Marelui Stat Major, cu care am dejunat ieri la Dombrovski – şi care trebuie să cunoască exact situaţia, mi-a explicat cum stau lucrurile. Forţe sovietice s-au strecurat, destul de numeroase, prin golurile lăsate de nemţi, dincolo de front, în partea de sud a Lacului Ilmen. Frontul german nu s-a clintit şi ţine pe linia lui, iar lupte se dau în dosul frontului! Ruşii pretind că au încercuit aceste trupe care ţin frontul, iar nemţii pretind la rândul lor că au încercuit pe cele bolşevice care s-au aventurat înapoia frontului...
Tătăranu crede că nemţii vor nimici formaţiunile ruseşti prost conduse şi prost instruite. Ruşii dau năvală, dar de obicei dânşii plătesc spezele neprevederilor! Aşa, la Centru, spre Smolensk a pătruns o mare masă de cavalerie (Tătăranu vorbea despre 30 de divizii!!) din care nu va mai scăpa nici un om! La Sud, pe Doneţ, ruşii făcuseră o pungă înspre noi care ne-a îngrijorat chiar un moment şi ameninţa