Pupincurismul e clauza din filigranul oricarei fise de post din sistemul administrarii publice locale. Dar cind insusi ciinele de paza al societatii ajunge sa graiasca atit de mieros, alias sa debiteze idei atit de onctuoase, te intrebi daca intr-adevar e ciine, precum se pretinde. Ziarist? Ori curea de transmisie a sfintelor minciuni liberal-democrate? („Sfinte", fiindca servesc cauzei, of course, intretin frenezia votantilor, innobileaza fanatismul de partid si justifica necontenit atit de profitabila polarizare a lumii asteia: lucrativ, deci, cit cuprinde acceptia coalitiei de guvernare in aceste zile fierbinti, de dinaintea referendumului). Reluind: spirit integru, independent, judecind pe cont propriu, conform singurului principiu pe care nu-l negociezi nici cu Dumnezeu - adevarul - sau portavoce, masina de exprimat, ba nu: de ambalat, imbalsamat si edulcorat pohta lupilor cu chip doctrinar? De fapt, ce tot complic eu, in mod inutil, o alternativa simplisima, daca stai s-o iei la bani marunti, si anume: demnitate si servitute? Caci asta e dilema (de cumva, grea ca o lespede mortuara, aporia) momentului actual in presa basarabeana. Asa cum a apucat sa se ridice copacel, draga doamne, sau, oho, ditamai vedeta, semnind aproape cotidian, vezi dumneata, comparind impozant pe micul ecran si opinind de acolo cu aplombul inerent, jurnalistul nostru are de ales intre fi om (ceea inseamna, dupa caz, a ramine sau, mai anevoios, a (re)deveni) ori canalie. Zic „are de ales" si, iertati-ma, ca imi vine greu sa ma abtin, fiindca tocmai acum ma surprinde ilaritatea formulei, ma umfla risul. De ales?! A alege presupune, implicit, si posibilitatea de a exercita: optez pentru ceva anume, sigur, apriori, ca pot practica optiunea respectiva, ca o pot pune la treaba. Altfel e ca si cum ai alege o stea de pe firmament: sublim, dar total ineficace. Alegerea, pentru a nu ramine o penibi