Presa noastra autointitulata de opozitie a salutat cu surle si tambale nevotul Opozitiei din 20 mai, cind s-a incercat, fara succes, alegerea presedintelui. Constantin Tanase, ale carui alese virtuti de propagandist abia in ultimele saptamini au iesit mai abitir la iveala, s-a grabit sa proclame ziua cu pricina drept una de nastere a Opozitiei moldovene. Sa ma ierte dumnealor Dorin Chirtoaca, Serafim Urechean si Vlad Filat, dar nu le prea inteleg (ca sa nu spun, franc, pina la acidul dezoxiribonucleic, ca nu inteleg deloc!) acceptia pe care ne-au revelat-o mai deunazi asupra batrinei si, vai, cam desuetei notiuni a democratiei. In ingenuitatea mea de elector, credeam - mea culpa! - ca mincarea aceasta de peste inseamna, pe linga libertatea optiunii, si ceea ce as defini ca fiind respect aprioric, pina la proba contrarie. In jurisprudenta i se spune, de nu ma insel, prezumtie de nevinovatie. Cu alte cuvinte, cita vreme nu calc pe bec si ma port frumos, conform normelor deontologice, adica nu fur, nu ciomagesc pe nimeni, nu trisez, nu ma dedulcesc cu, sa zicem, fraudarea (ca tot e in voga momentului), as pohti de la conationali un tratament pe potriva, adecvat infinitezimal prezumtiei amintite. De ce sa fiu considerat avant la lettre un ticalos? Drept ca nici inger n-as accepta sa fiu socotit in acest fel (cel putin pina nu livrez expres motivele corespunzatoare). Infamiei presupuse sau onestitatii prezumate le prefer cecul in alb al potentialitatii. Pe de o parte. Pe de alta: mi se pare normal sa avem si dreptul la eroare, e in firea lucrurilor, face parte din conformatia mentalului. Procedam fatal, de fiecare data, in mod empiric, nu euristic, dam, mai intii, cu pensula (cu banul, cu sintagma etc.), dupa care, facind un pas indarat, contemplam tabloul, constatam efectul. In fond, cum spune Biblia, Dumnezeu a facut la fel, decalind efortul intelectiv de actul contem