SCENA CRIMEI
La începutul anilor ’90 deplângeam absenţa unor autori români interesaţi de mystery&thriller. Între timp, spre bucuria mea, lucrurile s-au aşezat pe un alt făgaş. În ultimul deceniu au apărut mai mulţi scriitori care au asimilat reţeta acestui gen, câţiva dintre având o contribuţie originală la dezvoltarea lui. Pe cei mai valoroşi i-am salutat cu entuziasm în cadrul acestei rubrici.
Un ultim venit este Andrei Călăraş. Romanul său “Richter 8,9” mi-a provocat o agreabilă surpriză. Mi-am zis la sfârşitul lecturii: iată o intrigă condusă cu abilitate, cu mult suspans, cu personaje credibile, aflate în situaţii paradoxale, care oricând ar putea deveni reale. Mai mult, acest prozator are mână sigură, scrie cu talent şi pasionant, reuşind să înregistreze, deseori, într-un mod impresionant, zbaterile eroilor săi, sondându-le cu pricepere abisurile conştiinţei.
Protagonistul pe care şi l-a ales e un pictor român ajuns în faimosul oraş de pe malurile Senei. Alexandru Don cunoaşte acolo momente de glorie, vertijul succesului, devenind un răsfăţat al criticii şi al publicului. O idilă curmată brusc îl alungă, însă, în braţele disperării. În loc să-şi continue cariera strălucită, el se afundă tot mai mult în tenebrele alcoolului, irosindu-şi înzestrarea excepţională. Nu mai poate lucra, se complace în suferinţă, se torturează singur punându-şi întrebări chinuitoare, ajungând să fie bântuit de gândul sinuciderii.
Exact în momentul în care, aflat pe un peron dintr-o staţie de metrou, vroia să-şi curme zilele, un “clochard” îi pune în braţe un tablou, aruncându-se apoi el în faţa trenului. Scena este relatată într-un mod memorabil, cu o siguranţă artistică fără cusur.
Dintr-odată, viaţa lui Alexandru Don cunoaşte un iureş de întâmplări, care mai de care mai uimitoare. Datorită lor se trezeşte din letargia în care s
