PAVILIONUL PENTRU CONTEMPLAT PLOAIA Datorita eseului lui Fowles, "Copacul", mi-am inchipuit lunga viata de copac muiat de ploi, clatinat de vinturi, dormind in picioare sau visind cu fruntea argintata de luna. O carte greu de comentat, ce devine o amintire asumata in trecutul artei de cititor. Clasic in viata, John Fowles este cunoscut cititorului roman de citeva decenii. Magicianul, Iubita locotenentului francez, Turnul de abanos sint doar citeva din scrierile lui John Fowles traduse in limba romana. (Le numesc "scrieri", cuvint care nu-mi place, pentru ca este greu sa identifici in creatia lui Fowles o opera apartinind unui gen literar pur; romanul lui este si eseu, iar inversul este tot atit de adevarat; dar poate ca tocmai acest polimorfism il face atit de modern.)

Nascut in 1962, Fowles este un scriitor batrin si totodata tinar. Urmarindu-i scrisul imi descopar o psihologie pe care o ignoram: uneori mi se pare ca regasesc ancestrale sentimente de alchimist, urmarind aglutinarea unei granule din "a cincea esenta"; alteori, descopar o lumina noua ce reflecta realitatea cotidiana cea mai banala intr-o nuanta despre care eu insumi nu aveam nici o banuiala. O carte noua a lui Fowles - o carte necitita - constituie o formula de delicioasa asteptare a unei surprize. * * *

The Tree, publicata in englezeste in 1979, apare in romaneste (Polirom, 2007) sub denumirea Copacul, intr-o excelenta traducere de Veronica Focseneanu. Daca, in general, travaliul traducatorului este mentionat in penumbra, cred ca in privinta volumului Copacul o astfel de discutie ar fi nepotrivita, chiar vinovata. Aici traducerea detine un rol foarte important, fapt pe care il subliniez cu tarie. Intr-o epoca in care traducerile din engleza sint deseori bizare, lexicul englez devenind in romaneste o dominanta atroce, distrugind sensul textului, care si el devine aberant, Veronica Focseneanu