Acest Traian se joaca prea mult de-a Decebal pentru ca intr-o buna zi sa nu o baseasca S-a spus ca revolutiile au prostul obicei de a-si sacrifica unii din cei mai buni fii. In Romania postdecembrista, aliantele democratice isi sacrifica unele din fiicele de mare nadejde. Prima alianta a sacrificat-o pe dna Gilda Lazar. Dar nu atunci cand a silit-o sa-si dea demisia din functia de purtator de cuvant al Ministerului de Externe, ci atunci cand a numit-o intr-o functie ce nu i se potrivea.
Alianta de azi o sacrifica pe dna Elena Udrea. In acelasi fel - nu cand o impinge la demisie, ci cand o propteste la Cotroceni intr-o functie ce nu i se potriveste. Aici inceteaza insa orice similitudine intre traseele voltaice ale doamnelor Lazar si Udrea. Cea dintai a decis cu intelepciune ca locul ei nu este in politica. S-a retras in management, unde azi are o carte de vizita impresionanta. Dna Udrea a hotarat sa ramana in politica, schimband doar "partidul de suflet" din mijlocul caruia arunca pe piata mediatica bombe si tiribombe.
Acum mai bine de doua luni, pe timpul incaierarii dintre presedintele Basescu si unul din fostii sai sfatuitori de taina, scriam urmatoarele: "Vremea lui Vraiste Voda e abia la inceput. Paharnicul Ulea nu poate lipsi din scena. Se pregateste spagatul Udrea". Pe langa niste mustrari aflate undeva intre imperial si prezidential, mi se atragea atentia ca nici nu ma pricep la pronosticuri. Totusi, spagatul s-a produs.
Aflata cu sufletul doctrinar inca in PNL, dna Udrea isi muta trupul partinic in PD. Spagatul trebuie ca e destul de dureros, daca vocatia liberala a dnei Udrea a fost vreodata una autentica si nu doar un pretext pentru ca dl Basescu sa-si mai plaseze inca un pion in PNL. Pregatindu-se sa devina, zice-se, purtator de cuvant al pedeilor, dna Udrea isi face deocamdata mana ca purtator de vorbe. Si ce vorbe!
Dac
