Previziunile sunt dificile, mai ales când e vorba de viitor. Decât să foloseşti prognoze greşite şi măsuri probabilistice eronate, e mai bine să te bazezi pe intuiţie şi pe bun simţ (dacă există).
Australienii ne-au învăţat că nu toate lebedele sunt albe, că există şi lebede negre. Nouriel Roubini şi Nassim Nicholas Taleb le-au introdus, cu semnificaţii specifice, şi în economie. Cine vrea să înveţe are multe de învăţat din actuala criză, denumită şi lebădă neagră. În primul rând, ne-am convins că nu toate ”lebedele” sunt albe. În al doilea rând, că şi ”lebedele negre” nu sunt integral dăunătoare, că pot fi de folos sistemului, depinde doar de înţelepciunea cu care sunt luate deciziile, de ceea ce vechii greci numeau phronesia, arta luării deciziilor. De pildă, dacă te rătăceşti în Alpi, nu e bine să foloseşti o hartă a Munţilor Stâncoşi, te vei încurca mai rău. Geografia e diversă... Sau, dacă hălăduieşti prin deşert, nu ai neapărat nevoie de o cravată. Sau, dacă eşti la safari nu e tocmai indicat să inviţi şi un rinocer la masa de prânz etc.
Previziunile sunt dificile, mai ales când e vorba de viitor. Decât să foloseşti prognoze greşite şi măsuri probabilistice eronate, e mai bine să te bazezi pe intuiţie şi pe bun simţ (dacă există). În 2005, în cuvântarea ocazionată de primirea premiului Nobel pentru economie, Jeffrey Sachs, artizanul celebrei ”terapii de şoc”, decreta ritos că astăzi crizele economice nu mai sunt posibile şi că în următorii zece ani se va eradica şi sărăcia de pe glob (!). Bieţii săraci nici nu ştiu, nu realizează faptul că mai au puţin şi vor deveni bogaţi. După un an de la celebra cuvântare a lui Sachs a apărut marea criză a vremurilor noastre, cu un debut mult asemănător cu cel din 1929 al Marii Depresiuni. Lucrurile se repetă iată după aproape 80 de ani, ani în care se spune că ştiinţa economică s-a dezvoltat foarte mult, în c